{"id":1148,"date":"2026-06-28T07:21:18","date_gmt":"2026-06-28T07:21:18","guid":{"rendered":"https:\/\/andreifasie.com\/?p=1148"},"modified":"2026-06-28T07:24:41","modified_gmt":"2026-06-28T07:24:41","slug":"the-woman-as-cosmos-dreaming-and-weaving-in-archaic-romanian-culture","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/andreifasie.com\/ro\/the-woman-as-cosmos-dreaming-and-weaving-in-archaic-romanian-culture\/","title":{"rendered":"Femeia-Cosmos:\nVis\u0103toarea \u0219i \u021bes\u0103toarea \u00een cultura arhaic\u0103 rom\u00e2n\u0103"},"content":{"rendered":"

Traducere oferit\u0103 de<\/em> autor<\/a><\/em><\/p>\n\n\n\n

Articol prezentat \u00een cadrul Conferin\u021bei Interna\u021bionale \u201eIdentitate, Tradi\u021bie \u0219i Interferen\u021be ale Simbolism Cultural ale Iei\u201d, edi\u021bia a 4-a, 24 iunie 2026, Universitatea Constantin Br\u00e2ncu\u0219i, T\u00e2rgu-Jiu, Rom\u00e2nia<\/a><\/em><\/p>\n\n\n\n

Figura feminin\u0103 \u00een cultura arhaic\u0103 rom\u00e2n\u0103<\/h2>\n\n\n\n
\n
\n
\"\"
Artemisia Gentileschi \u2013 Judith decapit\u00e2ndu-l pe Holoferne<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n\n
\n

Lumea feminin\u0103 este una care, de-a lungul istoriei, a fost reprimat\u0103, suprimat\u0103, \u00een\u021beleas\u0103 gre\u0219it \u0219i reformulat\u0103 \u00een acord cu interese str\u0103ine nevoilor sau chiar interesului ei. Mai mult, pe m\u0103sur\u0103 ce mi\u0219carea feminist\u0103 continu\u0103 s\u0103 aduc\u0103 la suprafa\u021b\u0103 aspecte ale unei istorii a femeilor \u00eenc\u0103 insuficient cunoscute, descoperim, prin aceste descoperiri, c\u0103 o \u00een\u021belegere corect\u0103 a acestei lumi presupune s\u0103 acord\u0103m aten\u021bie nu doar subiectelor predominante sau popularizate, ci aspectelor profunde, habituale \u0219i cu adev\u0103rat specifice care caracterizeaz\u0103 condi\u021bia feminin\u0103.<\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n\n\n\n

\u00cen cultura arhaic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, figura feminin\u0103 a \u00eentre\u021binut o rela\u021bie profund\u0103 cu lumea nev\u0103zut\u0103, rela\u021bie interpretat\u0103 \u00een mod constant gre\u0219it de c\u0103tre cei care au studiat-o ulterior. Ceea ce a fost adesea respins drept supersti\u021bie sau segregare social\u0103 era, de fapt, un sistem de cunoa\u0219tere atent delimitat, alc\u0103tuit din anumite gesturi, ritualuri \u0219i practici. Acestea nu erau excluse arbitrar b\u0103rba\u021bilor, copiilor sau femeilor neini\u021biate, ci pentru c\u0103 apar\u021bineau unui prag specific de experien\u021b\u0103, care trebuia atins dincolo de simpla \u00eenv\u0103\u021bare.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen\u021belegerea figurii feminine \u00een cultura arhaic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 nu poate fi separat\u0103 de sistemul de cunoa\u0219tere \u00een care aceasta func\u021bioneaz\u0103. Romulus Vulc\u0103nescu define\u0219te mitogoniile drept \u201epovestiri subiective ale imagina\u021biei creatoare, aflate \u00eentr-un proces permanent realist-fantastic, intuitiv \u0219i explicativ al lumii \u0219i al vie\u021bii\u201d, subliniind c\u0103, prin sistematiz\u0103rile \u0219i clasific\u0103rile lor, \u201eau ap\u0103rut pa\u0219ii logici mitici, care au marcat primele sc\u00e2ntei ale logicii formale\u201d (Vulc\u0103nescu, p.222). Esen\u021bial pentru teza de fa\u021b\u0103 este faptul c\u0103, \u00een aceast\u0103 logic\u0103, \u201erealitatea subiectiv\u0103 dependent\u0103 de imagina\u021bie devine cea mai comun\u0103 form\u0103 de cunoa\u0219tere imediat\u0103 accesibil\u0103\u201d (Vulc\u0103nescu, p.222). Aceast\u0103 premis\u0103 epistemologic\u0103 redefine\u0219te statutul cunoa\u0219terii feminine \u00een spa\u021biul arhaic ca form\u0103 autonom\u0103 \u0219i coerent\u0103 de acces la real, func\u021bion\u00e2nd prin mecanisme native precum intui\u021bia, gestul ritualic sau medierea liminal\u0103, care nu se supun unei verific\u0103ri discursive datorit\u0103 eficacit\u0103\u021bii lor simbolice proprii.<\/p>\n\n\n\n

\"\"
Theodor Aman - Unirea Principatelor<\/figcaption><\/figure>\n\n\n\n

Ursitoarele<\/h2>\n\n\n\n
\"\"\/
Giorgio Ghisi - Cele 3 Moirae Clotho, Lachesis, \u0219i Atropos<\/figcaption><\/figure>\n\n\n\n

Primul \u0219i cel mai structurat dintre aceste mecanisme este determinarea destinului. Soarta (cu o pluralitate de alte denumiri \u00een limba rom\u00e2n\u0103) ac\u021bioneaz\u0103 \u00een numele gemenilor demiurgici, iar reprezentantele ei directe \u00een dimensiunea uman\u0103 sunt Ursitoarele. Vulc\u0103nescu noteaz\u0103 c\u0103 \u201e\u00een apogeul agro-pastoral \u0219i apoi al separ\u0103rii agriculturii de p\u0103storit, rolul femeii \u00een gospod\u0103rie a \u00eenceput s\u0103 creasc\u0103, iar \u00een paralel, activitatea ei magico-mitic\u0103 \u00een cadrul comunit\u0103\u021bii etno-culturale\u201d, \u00een aceast\u0103 perioad\u0103 zei\u021ba Bendis impun\u00e2ndu-se \u00een panteonul tracic, corespunz\u00e2nd Artemisei grece\u0219ti \u0219i Hecatei romane. Acoli\u021bii ei \u201e\u00eencep s\u0103 capete atribute mai bine definite \u00een raport cu rolul lor \u00een determinarea destinului\u201d. Ursitoarele se \u00eentruchipeaz\u0103 ca o triad\u0103 alc\u0103tuit\u0103 din Torc\u0103toarea, Dep\u0103n\u0103toarea \u0219i Curm\u0103toarea, trei Fecioare-Fete sau Babe-Fecioare care prezint\u0103 un paralelism func\u021bional perfect cu triada feminin\u0103 a Hecatei. Virginitatea lor nu este o simpl\u0103 caracteristic\u0103 biografic\u0103, ci o condi\u021bie ontologic\u0103, deoarece \u201estarea de puritate fizic\u0103 \u0219i spiritual\u0103 este strict necesar\u0103 pentru ritul prevestirii \u0219i pentru impar\u021bialitatea lui\u201d. \u00cen a treia noapte dup\u0103 na\u0219tere, Ursitoarele realizeaz\u0103 o proiec\u021bie sintetic\u0103 a \u00eentregii vie\u021bi a nou-n\u0103scutului, dup\u0103 care Curm\u0103toarea \u201eia ghemul de a\u021b\u0103 \u0219i \u00eel ascunde \u00eentr-o pe\u0219ter\u0103 de munte la care doar Soarta are acces\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Acest act este asociat cu un \u00eentreg ritual de \u00eent\u00e2mpinare: \u00een camera nou-n\u0103scutului, p\u0103rin\u021bii preg\u0103tesc o mas\u0103 mare cu m\u00e2nc\u0103ruri \u0219i b\u0103uturi speciale pentru a \u00eent\u00e2mpina Ursitoarele, ca acestea s\u0103 poat\u0103 osp\u0103ta dup\u0103 plac, pentru bun\u0103voin\u021ba lor de a dezv\u0103lui ce prev\u0103d pentru via\u021ba copilului. Structura acestui gest dezv\u0103luie statutul lor nu de oracole exterioare, ci de for\u021be care nu pot fi refuzate, ale c\u0103ror hot\u0103r\u00e2ri sunt irevocabile \u0219i pe care comunitatea \u00eencearc\u0103 s\u0103 le negocieze ceremonial, nu ra\u021bional. <\/p>\n\n\n\n

Mama-P\u0103m\u00e2nt ca figur\u0103 liminal\u0103<\/h2>\n\n\n\n
\n
\n
\"\"
Ilustra\u021bie a mitului prin\u021besei dace<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n\n
\n
\"\"\/
Forma\u021biune geologic\u0103 ce corespunde mitului<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n<\/div>\n\n\n\n

Logica pragului pe care o \u00eentruchipeaz\u0103 Ursitoarele, prezente exact la grani\u021ba dintre nefiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021b\u0103, se reg\u0103se\u0219te \u00eentr-o form\u0103 cosmic\u0103 amplificat\u0103 \u00een imaginea Baba Dochia. Vulc\u0103nescu analizeaz\u0103 cele dou\u0103 secven\u021be ale legendei ei ca fiind revelatoare pentru \u201ecaracterul lor etnogonic\u201d (Vulc\u0103nescu, p.268). \u00cen prima instan\u021b\u0103, prin\u021besa dac\u0103 se transform\u0103 \u00eentr-o b\u0103tr\u00e2n\u0103 p\u0103stori\u021b\u0103 printr-o rug\u0103ciune adresat\u0103 lui Zalmoxis, realiz\u00e2nd o trecere voluntar\u0103 de la o stare la alta pentru a sc\u0103pa de urm\u0103rirea Imperiului Roman. \u00cen a doua instan\u021b\u0103, Dochia este transformat\u0103 \u00een piatr\u0103, \u00eempreun\u0103 cu cele 20 de oi ale ei, pentru c\u0103 a sfidat zeul vremii \u0219i puterile lui. Din ambele pove\u0219ti trebuie s\u0103 remarc\u0103m structura metamorfozelor pe care le sufer\u0103 femeia, pentru c\u0103 ea nu moare, dar nici nu tr\u0103ie\u0219te \u00een sensul obi\u0219nuit, ci intr\u0103 \u00een ordinea pietrei, adic\u0103 a permanen\u021bei, dep\u0103\u0219ind opozi\u021bia dintre via\u021b\u0103 \u0219i moarte prin convertirea ei. Ea devine o figur\u0103 pur liminal\u0103, la grani\u021ba dintre t\u00e2n\u0103r \u0219i b\u0103tr\u00e2n, mam\u0103 \u0219i fiic\u0103, prin\u021bes\u0103 \u0219i p\u0103stori\u021b\u0103, dar, \u00een pofida tuturor acestor treceri, r\u0103m\u00e2ne femeie.<\/p>\n\n\n\n

Aceast\u0103 rela\u021bie dintre feminitate \u0219i p\u0103m\u00e2nt ca materie primordial\u0103 este articulat\u0103 explicit \u00een cultul P\u0103m\u00e2ntului-Mam\u0103, a c\u0103rui supravie\u021buire \u00een practicile populare rom\u00e2ne\u0219ti este documentat\u0103 de Romulus Vulc\u0103nescu prin gesturi ritualice de o claritate remarcabil\u0103. Conform unui manuscris al lui I. Pop Reteganul citat de Vulc\u0103nescu, \u201ec\u00e2nd vine ceasul na\u0219terii, viitoarea mam\u0103 este a\u0219ezat\u0103 jos, pentru ca p\u0103m\u00e2ntul, ca mam\u0103 a tuturor, s\u0103 primeasc\u0103 \u00eent\u00e2i nou-n\u0103scutul\u201d. Autorul men\u021bioneaz\u0103 c\u0103 \u201eacest rit de na\u0219tere pe p\u0103m\u00e2nt este o ofrand\u0103 uman\u0103 adus\u0103 Marii Zei\u021be Telurice\u201d (Vulc\u0103nescu, p. 446). \u00cen plus, cercetarea etnologic\u0103 a identificat acela\u0219i principiu \u00een ritualurile de nunt\u0103 \u0219i de moarte, mirii unindu-se pe p\u0103m\u00e2nt pentru ca leg\u0103tura lor s\u0103 fie \u201eve\u0219nic\u0103, precum p\u0103m\u00e2ntul\u201d, iar muribundul fiind a\u0219ezat pe p\u0103m\u00e2nt pentru ca moartea s\u0103 vin\u0103 u\u0219or. Acestea sunt trei rituri ale unuia \u0219i aceluia\u0219i cult al p\u0103m\u00e2ntului. Feminitatea nu este, \u00een aceast\u0103 cosmologie, o proprietate biologic\u0103 izolat\u0103, ci mai degrab\u0103 analogul uman al principiului teluric, ca receptacul al vie\u021bii \u0219i mediator al trecerilor. Legendele Mumei P\u0103durii, analizate ca artefact supravie\u021buitor al P\u0103m\u00e2ntului-Mam\u0103, recodificat conform cre\u0219tinismului, confirm\u0103 existen\u021ba acestei structuri prin colinde invocate \u00een numele Maicii Domnului, \u00een acela\u0219i mod \u00een care P\u0103m\u00e2ntul-Mam\u0103 era invocat de medicii \u0219i vracii daco-romani.<\/p>\n\n\n\n

Ielele<\/h2>\n\n\n\n
\"\"
Bartolomeo Giuliano – Le Villi<\/figcaption><\/figure>\n\n\n\n

Dac\u0103 figurile analizate p\u00e2n\u0103 acum func\u021bioneaz\u0103 \u00een interiorul ordinii comunitare, prin determinarea destinelor, trecerea pragurilor sau primirea ofrandelor, Ielele reprezint\u0103 o feminitate care a ie\u0219it din aceast\u0103 ordine \u0219i a intrat \u00een cea a for\u021belor. Vulc\u0103nescu le define\u0219te ca \u201ez\u00e2ne ale cerului, p\u0103durilor \u0219i c\u00e2mpiilor care personific\u0103 st\u0103ri atmosferice ale aerului aflat \u00een continu\u0103 mi\u0219care \u0219i schimbare.\u201d (Vulc\u0103nescu, p. 428). El sugereaz\u0103 c\u0103 originea lor admite o \u201epoligenez\u0103 neconcordant\u0103, cele patru pove\u0219ti principale despre originea lor fiind eterogene\u201d. Independent de originea lor, comportamentul r\u0103m\u00e2ne consistent, \u201ese adun\u0103 mereu noaptea, \u00een timpul lunii, \u00een lumini\u0219uri, poieni sau sub copaci sau \u00een c\u00e2mpuri \u00eenflorite sau mla\u0219tini, la r\u0103scruci sau \u00een locuri b\u00e2ntuite.\u201d Vulc\u0103nescu, p.428-429). Polivalen\u021ba lor semantic\u0103 este at\u00e2t de mare \u00eenc\u00e2t numele lor reprezint\u0103 un tabu, iar pronun\u021barea numelui adev\u0103rat aduce mutism func\u021bional. Acest fapt dezv\u0103luie o polisemie \u0219i o polivalen\u021b\u0103 excep\u021bionale, dup\u0103 cum precizeaz\u0103 autorul. Din perspectiva studiului de fa\u021b\u0103, ceea ce define\u0219te Ielele ca figur\u0103 structural\u0103 este rela\u021bia dintre feminitate \u0219i cunoa\u0219terea interzis\u0103. Ele \u0219tiu sau sunt ceva ce ordinea social\u0103 nu poate nici numi, nici domina, motiv pentru care sunt circumscrise prin tabuuri, \u00eembl\u00e2nzite prin eufemism \u0219i \u021binute la distan\u021b\u0103 prin rit. O dovad\u0103 \u00een acest sens este faptul c\u0103 Babele-Iele devin ur\u00e2te \u0219i ucid pe cei care le refuz\u0103 avansurile, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 o cunoa\u0219tere feminin\u0103 ignorat\u0103 nu dispare, ci revine ca o perturbare a ordinii pe care au refuzat s\u0103 o sus\u021bin\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Fondul mitic colectiv<\/h2>\n\n\n\n

Punctele comune ale acestor figuri dezv\u0103luie o structur\u0103 coerent\u0103 \u0219i repetitiv\u0103 care demonstreaz\u0103 c\u0103, \u00een mitologia arhaic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, accesul la cunoa\u0219terea profund\u0103 a lumii este rezervat sistemic unor figuri feminine care opereaz\u0103 \u00een condi\u021bii de liminalitate, precum noaptea sau pragurile, st\u0103ri exceptate de la ordinea social\u0103 curent\u0103. Aceast\u0103 recuren\u021b\u0103 nu este \u00eent\u00e2mpl\u0103toare \u0219i nu poate fi redus\u0103 la o simpl\u0103 segregare de gen. Ea indic\u0103 un principiu organizator al cosmologiei populare rom\u00e2ne\u0219ti, \u00een care anumite forme de cunoa\u0219tere nu pot fi accesate din interiorul ordinii diurne, ra\u021bionale \u0219i sociale, ci dintr-o pozi\u021bie marginal\u0103, de trecere, de stare normal\u0103 suspendat\u0103. Iar aceast\u0103 pozi\u021bie este, structural, cea ocupat\u0103 de femeia arhaic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 \u00een momentele ei definitorii, la na\u0219tere, la nunt\u0103 sau la moarte, sau \u00een noaptea prevestirii, \u00een p\u0103dure sau la r\u0103scruce. \u00cen acela\u0219i timp, Ursitoarele lucreaz\u0103 \u00een a treia noapte, la grani\u021ba dintre nefiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021b\u0103, Dochia trece praguri cosmice \u00een momente de criz\u0103 extrem\u0103, Muma P\u0103durii prime\u0219te ofrande umane la momentul na\u0219terii, iar Ielele r\u0103t\u0103cesc liber \u00een ceasul r\u0103u, av\u00e2nd acces necontrolat la lumea oamenilor. \u00cen toate aceste cazuri, femeia este canalul prin care o cunoa\u0219tere pre-individual\u0103, acumulat\u0103 transgenera\u021bional \u00een fondul mitic colectiv, devine operativ\u0103 \u00een lumea concret\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Aceast\u0103 structur\u0103 face inteligibil\u0103 rela\u021bia ei cu \u021besutul, \u00een mod deosebit cu \u021besutul iei. Dac\u0103 figurile analizate mai sus reprezint\u0103 momente de intensitate maxim\u0103 a medierii feminine, \u021besutul reprezint\u0103 forma mundan\u0103, sedimentat\u0103 \u0219i ritualizat\u0103 \u00een gestul repetat. Av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 \u201erealitatea subiectiv\u0103 dependent\u0103 de imagina\u021bie devine cea mai comun\u0103 form\u0103 de cunoa\u0219tere imediat\u0103 accesibil\u0103\u201d (Vulc\u0103nescu, p.222), ia dep\u0103\u0219e\u0219te produsul me\u0219te\u0219ug\u0103resc al femeii-artizan, devenind o arhiv\u0103 vizual\u0103 a cunoa\u0219terii feminine arhaice, unul dintre pu\u021binele documente care au supravie\u021buit.<\/p>\n\n\n\n

Aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103, pentru a o \u00een\u021belege pe deplin, o lectur\u0103 semiotic\u0103 clasic\u0103 \u0219i destul de simpl\u0103 a iei ar reduce exact ceea ce o face unic\u0103: densitatea semanticii ei plurale \u0219i capacitatea de a condensa sensuri ireconciliabile \u00een aceea\u0219i form\u0103 vizual\u0103, exact \u00een modul \u00een care imaginile onirice condenseaz\u0103, \u00een sens freudian, con\u021binuturi care altfel, \u00een starea de veghe, s-ar exclude reciproc. Rombul nu este nici uter, nici c\u00e2mp, nici ochi, nici cosmos, ci toate acestea simultan, iar aceast\u0103 simultaneitate \u00eel face capabil s\u0103 func\u021bioneze ca imagine arhetipal\u0103 \u00een accep\u021biunea jungian\u0103, activ\u00e2nd, la cei care o primesc sau o poart\u0103, straturi de sens inaccesibile prin discurs. Femeia care \u021bese nu o inventeaz\u0103 \u0219i nici nu o alege, ci o reproduce dintr-o memorie care preced\u0103 con\u0219tiin\u021ba ei individual\u0103 \u0219i pe care o \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219e\u0219te cu acela\u0219i fond mitic colectiv din care provin creaturile fantastice \u0219i pe care \u00eel folosesc, la r\u00e2ndul lor, pentru prevestire sau cunoa\u0219tere aprioric\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\n
\n
\"\"\/
Octav B\u0103ncil\u0103 \u2013 \u021a\u0103r\u0103ncu\u021b\u0103 cu fuior<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n\n
\n

Aceast\u0103 continuitate dintre figurile feminine mitice \u0219i gestul mundan al \u021besutului merge mai departe, dac\u0103 lu\u0103m \u00een considerare faptul c\u0103 femeile \u021beseau \u00een anumite zile, c\u0103 motivele se transmiteau de la mam\u0103 la fiic\u0103 \u00een special prin mimesis, \u0219i c\u0103 trebuia respectat\u0103 o anumit\u0103 economie a ritualului. Toate aceste tr\u0103s\u0103turi dovedesc c\u0103 fondul de imagini nu putea fi accesat oric\u00e2nd, ci avea un anumit moment \u00een care putea fi mobilizat, circumscriind aceast\u0103 activitate regimului de cunoa\u0219tere liminal\u0103 pe care l-am descris mai sus. \u00cen acest fel, \u021besutul era similar vis\u0103rii cu ochii deschi\u0219i, un act prin care corpul femeii se afla \u00eentr-o stare de concentrare ritualic\u0103 ce \u00eei permitea s\u0103 devin\u0103 canal pentru cunoa\u0219terea colectiv\u0103 pre-individual\u0103, care putea astfel ajunge la suprafa\u021b\u0103 \u0219i se putea fixa pe p\u00e2nz\u0103.<\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n\n\n\n

Permeabilizarea grani\u021belor<\/h2>\n\n\n\n

Femeia arhaic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 ocupa pozi\u021bia structural\u0103 de mediator \u00eentre lumi, preg\u0103tindu-se trupe\u0219te \u0219i spiritual prin ritualuri, prin practici sistematice de permeabilizare a pragurilor. Elena Niculi\u021b\u0103-Voronca a documentat un \u00eentreg arsenal de tehnici prin care fata sau femeia inducea deliberat starea de contact cu nev\u0103zutul, marea lor majoritate petrec\u00e2ndu-se \u00een acela\u0219i moment specific, noaptea, la miezul nop\u021bii, sau chiar \u00eenainte de un timp sacru. \u201eDe Cr\u0103ciun, \u00een Mihalcea, la miezul nop\u021bii, fata t\u00e2n\u0103r\u0103 pune c\u0103ma\u0219a pe u\u0219\u0103, alearg\u0103 de trei ori \u00een jurul casei, iar a treia oar\u0103 \u00ee\u0219i va vedea ursitul.\u201d (Voronca, p. 107) Femeia intr\u0103 \u00eentr-o stare liminal\u0103 maxim\u0103 tocmai prin renun\u021barea la tot ceea ce o define\u0219te \u00een ordinea diurn\u0103. Ea este dezvelit\u0103, f\u0103r\u0103 acoperirea social\u0103 a hainelor, execut\u00e2nd mi\u0219c\u0103ri circulare \u00een jurul spa\u021biului domestic, la miezul nop\u021bii. C\u0103ma\u0219a pus\u0103 pe u\u0219\u0103 marcheaz\u0103 pragul, ea fiind acum expus\u0103 \u00eentre interior \u0219i exterior, v\u0103zut \u0219i nev\u0103zut, func\u021bion\u00e2nd ca o interfa\u021b\u0103 material\u0103 care invit\u0103 iubitul viitor s\u0103 se materializeze. \u00cen Brosc\u0103u\u021bi acela\u0219i principiu apare sub o alt\u0103 form\u0103, fetele pun\u00e2nd hainele pe mas\u0103 \u00eenainte de culcare pentru a-\u0219i visa ursitul. (Voronca, p. 107) \u00cen Boto\u0219ani, fata seam\u0103n\u0103 s\u0103m\u00e2n\u021b\u0103 de c\u00e2nep\u0103 la r\u0103d\u0103cina unui copac \u0219i ar\u0103 c\u00e2nt\u00e2nd \u201eeu nu sem\u0103n c\u00e2nep\u0103 pentru c\u0103ma\u0219\u0103, c\u0103 o am, ci sem\u0103n calea pentru ursit, \u00een vis s\u0103-l visez \u0219i \u00een realitate s\u0103-l v\u0103d.\u201d (Voronca, p. 65). C\u0103ma\u0219a, adic\u0103 materia prim\u0103 sau ia \u00eens\u0103\u0219i, este chiar instrumentul prin care corpul feminin se articuleaz\u0103 cu nev\u0103zutul. Ia preg\u0103te\u0219te trecerea, marcheaz\u0103 pragul \u0219i materializeaz\u0103 dorin\u021ba de a vedea ceea ce, \u00een mod obi\u0219nuit, ar trebui s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 ascuns.<\/p>\n\n\n\n

Aceast\u0103 func\u021bie de interfa\u021b\u0103 a iei tradi\u021bionale rom\u00e2ne\u0219ti nu poate fi separat\u0103 de economia ritualic\u0103 a gestului care o produce. Niculi\u021b\u0103-Voronca documenteaz\u0103 sistematic interdic\u021biile care \u00eenconjurau actul cusutului \u0219i torsului firului, iar logica lor intern\u0103 este consistent\u0103, deoarece gestul textil creator era rezervat unor perioade de timp specifice, iar transgresarea acestor limite atr\u0103gea consecin\u021be care nu erau simple pedepse sociale, ci perturb\u0103ri ale ordinii cosmice. \u201eVinerea nu trebuie s\u0103 co\u0219i \u0219i nici s\u0103 torci firele\u201d (Voronca, p. 230) motivul fiind acela c\u0103 \u201epune furca \u00een dulap, s\u0103 n-o vezi, nici furca, nici acul (...) c\u00e2t \u021bin s\u0103rb\u0103torile, iar \u00een acest timp furca nu trebuie s\u0103 stea \u00een cas\u0103, \u0219i nimeni nu trebuie s\u0103 toarc\u0103 firul, c\u0103ci nici Maica Domnului nu a tors.\u201d (Voronca, p. 64).<\/p>\n\n\n\n

Aceast\u0103 justificare arat\u0103 asimilarea gestului feminin cu un act de natur\u0103 sacr\u0103, care trebuie s\u0103 urmeze un ritm asem\u0103n\u0103tor celui divin. A coase sau a toarce firul la momentul nepotrivit \u00eensemna a intra \u00een contact cu puterile ve\u0219m\u00e2ntului f\u0103r\u0103 cadrul protector al timpului ritualic, cu consecin\u021be imprevizibile. Cea mai direct\u0103 confirmare a acestei logici vine dintr-o istorisire personal\u0103 a autoarei, care relateaz\u0103 faptul c\u0103 \u201ede Sf\u00e2ntul Andrei, mama autoarei, fiind copil, s-a ascuns \u0219i \u0219i-a cusut un ciorap pe picior. Dar l-a cusut str\u00e2ns (se spune c\u0103 duminica \u0219i de s\u0103rb\u0103tori, dac\u0103 co\u0219i ceva, trebuie s\u0103 co\u0219i u\u0219or, ca s\u0103 nu \u021bin\u0103 mult, doar c\u00e2t \u021bine timpul sacru), \u0219i a c\u0103p\u0103tat junghiuri \u00een picior. A trebuit s\u0103 stea \u00een pat 3 luni.\u201d (Voronca, p. 490). Detaliul privind t\u0103ria cus\u0103turii dezv\u0103luie o \u00een\u021belegere a actului de a coase ca av\u00e2nd efecte \u00een func\u021bie de contextul temporal \u00een care se petrece. \u00cen timpul sacru nu \u021bine, iar \u00een timpul interzis poate atrage repercusiuni fizice. Exist\u0103, cu alte cuvinte, o coresponden\u021b\u0103 direct\u0103 \u00eentre momentul gestului \u0219i natura materiei produse, ceea ce implic\u0103 faptul c\u0103 motivele cusute sunt impregnate cu atribute de timp \u0219i stare \u00eenc\u0103 din momentul realiz\u0103rii lor. <\/p>\n\n\n\n

\"\"\/
Nicolae Vermont<\/a> \u2013 \u021a\u0103r\u0103ncu\u021b\u0103 \u021bes\u00e2nd<\/figcaption><\/figure>\n\n\n\n

Ia ca recipient activ \u0219i sensibil<\/h2>\n\n\n\n
\n
\n
\"\"\/
Goya \u2013 Sabatul vr\u0103jitoarelor<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n\n
\n

This understanding of cloth production as a strictly regulated temporal act articulates directly with the logic of the imaginary that Gilbert Durand analyses in The Anthropological Structures of the Imaginary. <\/em>Durand observes two fundamental regimes of the image: The Diurnal Regime and The Nocturnal Regime, both dependent on their attitude towards time and antithesis. Durand identifies in the structure of the Nocturnal Regime of the image a fundamental movement of reversing the diurnal values, where instead of finding a fight against darkness and time through images of ascension and light, the Nocturnal Regime assimilates, euphemizes and transforms them into a substance of intimacy and continuity. <\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n\n\n\n

This \u201ereversing of the values of darkness attributed to night by the Diurnal Regime\u201d (Durand, p. 216-217) is not a simple reverse movement, but an active operation of recovering what the diurnal order refuses. This very logic of the nocturnal reversing operates in the sewing gesture and in the ritualistic dimension of the ia<\/em>, which we previously described, where the woman doesn\u2019t produce an object outside the diurnal time, but it produces it from the ritualized night, from the liminal time carefully chosen. The motifs that she is sewing on the cloth carry qualities of that specific time, that the diurnal mind cannot name nor reproduce. The interdictions documented by Elena Niculi\u021b\u0103-Voronca are validations of the fact that the sewing gesture operates in the Nocturnal Regime of the imaginary, and that it is sensitive to the temporal context in which it is made and that the access to the image fond that it mobilizes is not available at all times, and in any way.<\/p>\n\n\n\n

Pentru Durand, simbolul central al acestei lumi nocturne este recipientul. Trec\u00e2nd de la simbolurile intimit\u0103\u021bii la cele ale temporalit\u0103\u021bii ciclice, Durand observ\u0103 c\u0103 \u201ecea mai radical\u0103 atitudine a Regimului Nocturn al imaginii este imersiunea \u00eentr-o intimitate substan\u021bial\u0103\u201d, c\u0103 \u00eenjum\u0103t\u0103\u021birea \u0219i \u00eencastrarea sunt doar \u201eprefigur\u0103ri \u00een spa\u021biu ale ambi\u021biei fundamentale\u201d de st\u0103p\u00e2nire a timpului, \u0219i c\u0103 \u201esimbolul arhetipal este recipientul general, cupa, care este ea \u00eens\u0103\u0219i supradeterminat\u0103 de reveriile con\u021binutului\u201d (Durand, p. 283). Ia este, \u00een aceast\u0103 logic\u0103, un recipient textil, care con\u021bine \u00een structura sa vizual\u0103 fondul de imagini la care femeia a avut acces \u00een starea ei creatoare liminal\u0103. Vulc\u0103nescu confirm\u0103 aceast\u0103 func\u021bie de recipient atunci c\u00e2nd arat\u0103 c\u0103 mitogoniile func\u021bioneaz\u0103 prin faptul c\u0103 \u201erealitatea subiectiv\u0103 dependent\u0103 de imagina\u021bie devine cea mai comun\u0103 form\u0103 de cunoa\u0219tere imediat\u0103 accesibil\u0103\u201d (Vulc\u0103nescu, p. 222). Ia este recipientul \u00een care aceast\u0103 cunoa\u0219tere imediat\u0103, accesat\u0103 \u00een starea liminal\u0103, este fixat\u0103 \u0219i supravie\u021buie\u0219te trecerii timpului. Interdic\u021biile documentate de Niculi\u021b\u0103-Voronca (de a nu l\u0103sa acele \u00eenfipte, de a nu l\u0103sa lucrul neterminat, de a nu l\u0103sa furca \u00een c\u0103mar\u0103 de s\u0103rb\u0103tori) trateaz\u0103 c\u0103ma\u0219a tradi\u021bional\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 drept un obiect care re\u021bine ceva \u0219i care, dac\u0103 este manipulat gre\u0219it, poate elibera ceea ce a acumulat din cauza nerespect\u0103rii regulilor. Ia este un recipient activ \u0219i sensibil la condi\u021biile producerii \u0219i purt\u0103rii sale.<\/p>\n\n\n\n

The Nocturnal Regime of the imaginary is articulated, in Durand\u2019s theoretical system, around the dominion of time through cyclical symbols. The symbols that constitute this constellation \u201eare grouped in two categories that follow the way in which we put the accent either on the power of infinite repetition of the temporal rhythms and the cyclical dominion of being, or on its role\u201d (Durand, p. 283-284) of progressive dramatization.  The rhomb and the spiral motifs found on ia<\/em>\u2019s work exactly as the first category, repeating themselves infinitely, reproducing in the textile material the same pattern through which the nocturnal imaginary resists against the linear time. The moon, which is a central symbol in the Nocturnal Regime, \u201eis at the same time measure of time and the explicit figure of the eternal return\u201d, and what we learn from all the lunar themes \u201eis a rhythmical vision of the world, rhythm realized through the succession of contraries, through the alternance of the antithetic modalities\u201d (Durand, p. 294). This very rhythmic vision, opposed to a fixed image, is the one that fixates all the repetitive motifs on the ia<\/em>. <\/p>\n\n\n\n

\n
\n

The sun sewn on the chest of the beholder is not the static sun that it depicts, but the cyclical sun that always comes back, the solstitium<\/em> that returns, the never-ending cycle. And placing the motifs on the body also confirm the Durandian observation about centrality as a property of the sacred space: \u201ethe notion of sacred space implies the idea of primordial repetition that consecrates this space through its transfiguration\u201d (Durand, p.242). The women who wear a solar motif sewn exactly on her chest sacralizes her body, constituting it as a space of primordial repetition, as a center around which the cosmic order organizes itself. <\/p>\n<\/div>\n\n\n\n

\n
\"\"\/
Reprezentare alchimic\u0103 a soarelui<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n<\/div>\n\n\n\n

Dac\u0103 Durand ne ofer\u0103 structura teoretic\u0103 a acestor imagini, Elena Niculi\u021b\u0103-Voronca ne ofer\u0103 corespondentul lor viu \u00een credin\u021ba popular\u0103 rom\u00e2neasc\u0103. Autoarea consemneaz\u0103 c\u0103 visul era perceput ca un canal bidirec\u021bional \u00eentre lumea v\u0103zut\u0103 \u0219i cea nev\u0103zut\u0103. \u201eZilele \u021bi se arat\u0103 prin vis, \u0219i-\u021bi spun ce s\u0103 faci la nevoie, de boal\u0103, sau orice. \u00ce\u021bi arat\u0103 prin vis pe care s-o \u021bii, \u0219i dac\u0103 nu-\u021bi convine, se arat\u0103 chiar atunci, cum mergi la lucru, c\u0103 \u021bi se va \u00eent\u00e2mpla ceva.\u201d (Voronca, p. 28). Iar visele erau foarte bine diferen\u021biate: \u201eNoaptea c\u00e2nd dormim, visele bune vin de la \u00eenger, \u00eengerul ni le \u0219opte\u0219te la ureche, iar cele rele de la cel necurat, el ni le \u0219opte\u0219te.\u201d (Voronca, p. 425). Aceast\u0103 distinc\u021bie reprezint\u0103 o ontologie a visului pe care Durand o descrie \u00een termeni structurali, deoarece, \u00een starea de somn, corpul uman devine permeabil la for\u021be care \u00eel dep\u0103\u0219esc \u0219i care transmit o cunoa\u0219tere pe care mintea diurn\u0103 nu o poate primi. Ceea ce Durand nume\u0219te \u201eo r\u0103sturnare a valorilor \u00eentunericului\u201d prin intrarea \u00een Regimul Nocturn este ceea ce credin\u021ba popular\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 codific\u0103 \u00een termenii permeabilit\u0103\u021bii somnului fa\u021b\u0103 de \u00eengeri, demoni \u0219i alte puteri cosmice. Cele dou\u0103 sisteme descriu acela\u0219i fenomen din unghiuri complementare, care \u00eei confer\u0103 at\u00e2t arhitectur\u0103, c\u00e2t \u0219i via\u021b\u0103. <\/p>\n\n\n\n

Ceea ce adaug\u0103 Vulc\u0103nescu la aceast\u0103 ecua\u021bie este dimensiunea transmiterii transgenerationale. Dac\u0103, \u00een credin\u021ba popular\u0103 documentat\u0103 de Elena Niculi\u021b\u0103-Voronca, ia era instrumentul prin care ursitul se materializa \u00een vise, iar dac\u0103 Durand arat\u0103 c\u0103 simbolul arhetipal al Regimului Nocturn este recipientul, ca form\u0103 de intimitate care p\u0103streaz\u0103, atunci motivele cusute pe ie trebuie \u00een\u021belese ca produs al unui gest dublu: unul care acceseaz\u0103 acele imagini dintr-un fond colectiv de imagini \u00een timpul st\u0103rii creatoare liminale, \u0219i unul care fixeaz\u0103 acele imagini \u00eentr-un recipient textil, transmisibil. Aceast\u0103 cunoa\u0219tere (Vulc\u0103nescu, p. 222) este transmis\u0103 prin obiect, prin c\u0103ma\u0219a tradi\u021bional\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, ca recipient al imaginarului feminin, cusut\u0103 \u00eentr-un timp ritualic, purtat\u0103 pe un corp care repet\u0103 gestul cosmic al centr\u0103rii, transmis\u0103 din mam\u0103 \u00een fiic\u0103 ca imagine vie. Av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 modelele erau transmise prin mimesis, c\u0103 existau interdic\u021bii \u0219i opreli\u0219ti care stabileau zilele \u00een care cusutul era permis \u0219i cele \u00een care era interzis, c\u0103 lucrul neterminat nu putea fi l\u0103sat astfel, cu acele \u00eenfipte \u00een p\u00e2nz\u0103, toate acestea sunt indicii ale faptului c\u0103 gestul cusutului era perceput, \u00een lumea cultural\u0103 arhaic\u0103, ca apar\u021bin\u00e2nd aceluia\u0219i regim de cunoa\u0219tere liminal\u0103 care \u00eei rezerva femeii accesul la Ursitoare, la figurile nocturne ale cosmologiei \u0219i la for\u021bele pe care ordinea diurn\u0103 nu le putea nici numi, nici domina. Ia este dovada material\u0103 c\u0103 aceast\u0103 cunoa\u0219tere a existat, \u0219i este, poate, singurul document care a supravie\u021buit.<\/p>\n\n\n\n

Concluzii<\/h2>\n\n\n\n

Scopul meu a fost s\u0103 demonstrez c\u0103 aceast\u0103 c\u0103ma\u0219\u0103 tradi\u021bional\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, ia, nu poate fi \u00een\u021beleas\u0103 exhaustiv nici ca obiect etnografic, nici ca simbol identitar na\u021bional, nici ca produs al me\u0219te\u0219ugului feminin, f\u0103r\u0103 a pierde ceea ce o face at\u00e2t de specific\u0103: statutul ei de recipient al unei cunoa\u0219teri care preced\u0103 \u0219i dep\u0103\u0219e\u0219te individul care o creeaz\u0103 sau o poart\u0103. Argumentul a fost construit \u00een trei mi\u0219c\u0103ri consecutive, fiecare ad\u0103ug\u00e2nd un strat suplimentar de inteligibilitate aceleia\u0219i ipoteze centrale, anume c\u0103 femeia care coase \u0219i femeia care viseaz\u0103 sunt, \u00een cultura arhaic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, manifest\u0103ri ale aceluia\u0219i rol structural, iar ia este dovada material\u0103 a acestei identit\u0103\u021bi.<\/p>\n\n\n\n

Prima mi\u0219care a stabilit c\u0103 accesul la cunoa\u0219terea profund\u0103 a lumii este rezervat, \u00een cosmologia popular\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, unor figuri feminine care opereaz\u0103 \u00een condi\u021bii de liminalitate, de obicei noaptea, la praguri \u0219i \u00een alte st\u0103ri exceptate de la ordinea social\u0103 curent\u0103. Ursitoarele, Baba Dochia, Muma P\u0103durii sau Ielele nu constituie o galerie eterogen\u0103 de personaje mitologice folclorice, ci articuleaz\u0103 un principiu organizator coerent: feminitatea arhaic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 este asociat\u0103 structural cu momentele de maxim\u0103 permeabilitate \u00eentre lumi, cu treceri pe care ordinea diurn\u0103 nu le putea administra \u0219i cu o cunoa\u0219tere pe care mintea ra\u021bional\u0103 nu o putea cuprinde. Romulus Vulc\u0103nescu documenteaz\u0103 consecvent aceast\u0103 structur\u0103, iar lectura ei prin grila mitologic\u0103 \u00eei ofer\u0103 o coeren\u021b\u0103 epistemologic\u0103 pe care, \u00een mod normal, o reducere la supersti\u021bie sau la o segregare de gen ar refuza-o sistematic.<\/p>\n\n\n\n

A doua mi\u0219care a ar\u0103tat c\u0103 aceast\u0103 pozi\u021bie liminal\u0103 era preg\u0103tit\u0103 ritualistic \u0219i corporal prin practici sistematice de permeabilizare a pragurilor. Elena Niculi\u021b\u0103-Voronca documenteaz\u0103 \u00eentregul arsenal de tehnici, de la ia pus\u0103 pe u\u0219\u0103 la miezul nop\u021bii, hainele l\u0103sate pe mas\u0103 \u00eenainte de somn, p\u00e2n\u0103 la c\u00e2nepa sem\u0103nat\u0103 cu rostiri ritualice, prin care femeile induceau deliberat o stare de contact cu nev\u0103zutul. Decisiv pentru argumentul nostru este faptul c\u0103, \u00een toate aceste exemple, ia \u00eens\u0103\u0219i func\u021biona ca interfa\u021b\u0103 material\u0103 \u00eentre v\u0103zut \u0219i nev\u0103zut, ca prag material care invita for\u021bele nev\u0103zute s\u0103 se materializeze. Aceast\u0103 func\u021bie de interfa\u021b\u0103 nu poate fi separat\u0103 de economia ritualic\u0103 a gestului care produce ve\u0219m\u00e2ntul, av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 interdic\u021biile privind cusutul \u00een zile nepermise, l\u0103sarea acelor \u00eenfipte sau torsul firului de s\u0103rb\u0103tori trateaz\u0103 ia ca pe un recipient activ, sensibil la condi\u021biile producerii \u0219i purt\u0103rii sale, capabil s\u0103 re\u021bin\u0103 sau s\u0103 elibereze ceea ce a acumulat \u00een func\u021bie de \u00eendeplinirea corect\u0103, ritualistic\u0103, a gestului creator.<\/p>\n\n\n\n

A treia mi\u0219care a pus \u00een dialog aceast\u0103 logic\u0103 folcloric\u0103 cu cadrul teoretic al lui Gilbert Durand, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 cele dou\u0103 sisteme, cel structural \u0219i cel etnografic, descriu acela\u0219i fenomen din unghiuri complementare. Regimul Nocturn al imaginarului, prin r\u0103sturnarea valorilor diurne, recipientul ca simbol arhetipal al intimit\u0103\u021bii substan\u021biale \u0219i structura lui ciclic\u0103 ce rezist\u0103 timpului linear, ofer\u0103 arhitectura teoretic\u0103 prin care motivele de pe ia devin inteligibile dincolo de lectura lor semiotic\u0103 descriptiv\u0103. Rombul, spirala sau motivul solar nu reprezint\u0103 lumea, ci o condenseaz\u0103, \u00een modul \u00een care imaginile onirice condenseaz\u0103 con\u021binuturi ireconciliabile \u00eentr-o singur\u0103 form\u0103 vizual\u0103. Femeia care coase nu le inventeaz\u0103 \u0219i nici nu le alege, ci le reproduce dintr-o memorie care precede con\u0219tiin\u021ba ei individual\u0103 \u0219i care \u00ee\u0219i are sursa \u00een acela\u0219i fond mitic colectiv la care Ursitoarele au acces \u00een a treia noapte dup\u0103 na\u0219terea unui copil, sau pe care Ielele \u00eel poart\u0103 \u00een zborul lor nocturn.<\/p>\n\n\n\n

Ceea ce rezult\u0103 din aceast\u0103 tripl\u0103 convergen\u021b\u0103 este o propunere metodologic\u0103 cu implica\u021bii mai ample dec\u00e2t studiul iei ca atare. Dac\u0103 obiectele de patrimoniu pot func\u021biona ca recipiente ale imaginarului nocturn colectiv, atunci lectura lor corect\u0103 nu poate fi exclusiv semiotic\u0103, etnografic\u0103 sau istoric\u0103, ci trebuie s\u0103 fie arhetipologic\u0103, \u00een sensul \u00een care o \u00een\u021belege Durand: o lectur\u0103 capabil\u0103 s\u0103 recunoasc\u0103, \u00een structura vizual\u0103 a unui obiect, o form\u0103 de cunoa\u0219tere pre-individual\u0103, transmis\u0103 fizic \u0219i ritualistic, accesibil\u0103 nu prin analiz\u0103, ci prin participare. Ia este un prag care trebuie trecut, exact \u00een modul \u00een care femeia arhaic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 trecea grani\u021ba dintre lumi \u00een nop\u021bile ritualice, preg\u0103tit\u0103 s\u0103 primeasc\u0103 tot ce somnul \u0219i starea liminal\u0103 aveau s\u0103-i aduc\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00centrebarea care r\u0103m\u00e2ne deschis\u0103, \u0219i care poate constitui cel mai productiv pariu al acestui studiu pentru cercet\u0103rile viitoare, este \u00een ce m\u0103sur\u0103 supravie\u021buie\u0219te ast\u0103zi aceast\u0103 logic\u0103. Recuperarea contemporan\u0103 a iei, de la Ziua Interna\u021bional\u0103 a Iei p\u00e2n\u0103 la adapt\u0103rile ei vestimentare \u0219i prezen\u021ba ei online, redistribuie obiectul f\u0103r\u0103 s\u0103 redistribuie \u0219i regimul de cunoa\u0219tere care l-a produs ini\u021bial. Atunci c\u00e2nd motivele sunt reproduse industrial, c\u00e2nd gestul cusutului dispare sau devine decorativ, c\u00e2nd purt\u0103toarea nu este con\u0219tient\u0103 de ce poart\u0103, nu se pierde doar o tradi\u021bie, ci un mod de a fi \u00een lume, \u00een care grani\u021ba dintre v\u0103zut \u0219i nev\u0103zut era permeabil\u0103, \u00een care cunoa\u0219terea nu era demonstrat\u0103, ci tr\u0103it\u0103, \u0219i \u00een care corpul feminin nu era un obiect pentru privire, ci un canal al lumii. Aceast\u0103 pierdere nu poate fi recuperat\u0103 prin revitalizare cultural\u0103 sau prin revalorizare identitar\u0103, ci doar printr-o \u00eentoarcere la logica pe care ia o poart\u0103 \u00een structura ei vizual\u0103, o logic\u0103 nocturn\u0103, ciclic\u0103, pre-individual\u0103, care a supravie\u021buit pentru c\u0103 a ales s\u0103 se ascund\u0103 acolo unde ordinea diurn\u0103 nu privea. \u00cen firul cusut de m\u00e2na femeii \u00een noaptea ritualic\u0103, pe p\u00e2nza care \u00eenv\u0103luie corpul care repet\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie, gestul cosmic al centr\u0103rii.<\/p>\n\n\n\n

Referin\u021be<\/strong><\/p>\n\n\n\n

    \n
  • Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Univers, 1977<\/li>\n\n\n\n
  • Niculi\u021b\u0103-Voronca, Elena, Datinele \u0219i credin\u021bele poporului rom\u00e2n<\/em>, Vol. I, Bucure\u0219ti, Editura Polirom, 1998<\/li>\n\n\n\n
  • Vulc\u0103nescu, Romulus, Mitologie rom\u00e2n\u0103, <\/em>Bucure\u0219ti, Editura Academiei Republicii Socialiste Rom\u00e2nia, 1987<\/li>\n<\/ul>\n\n\n\n

    Bibliografie<\/strong><\/p>\n\n\n\n

      \n
    • Bachelard, Gaston, Poetica spa\u021biului, <\/em>Bucure\u0219ti, Editura Paralela 45, 2003<\/li>\n\n\n\n
    • Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Univers, 1977<\/li>\n\n\n\n
    • Freud, Sigmund, Interpretarea viselor, Bucure\u0219ti, Editura Trei, 2010<\/li>\n\n\n\n
    • Jung, Carl Gustav, Arhetipurile \u0219i incon\u0219tientul colectiv, <\/em>Bucure\u0219ti, Editura Trei, 1994<\/li>\n\n\n\n
    • Jung, Carl Gustav, Omul \u0219i simbolurile sale, <\/em>Bucure\u0219ti, Editura Enciclopedic\u0103, 1994<\/li>\n\n\n\n
    • Niculi\u021b\u0103-Voronca, Elena, Datinele \u0219i credin\u021bele poporului rom\u00e2n<\/em>, Vol. I, Bucure\u0219ti, Editura Polirom, 1998<\/li>\n\n\n\n
    • Vulc\u0103nescu, Romulus, Mitologie rom\u00e2n\u0103, <\/em>Bucure\u0219ti, Editura Academiei Republicii Socialiste Rom\u00e2nia, 1987<\/li>\n<\/ul>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

      This article proposes a reading of the Romanian traditional blouse, ia, not as an ethnographic object or national identity symbol, but as a material archive of an archaic form of feminine knowledge that operates outside the diurnal, rational order and that has been systematically misread as superstition or social segregation.<\/p>","protected":false},"author":1,"featured_media":1158,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":true,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1,10],"tags":[],"class_list":["post-1148","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-all-posts","category-articles"],"aioseo_notices":[],"aioseo_head":"\n\t\t\n\t\n\t\n\t\n\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t