Am intrat pe scena curatoriatului pentru că vreau să recuperez distanța nedreaptă care a apărut între receptori și obiectul de artă. Pe undeva pe drum, arta a fost îndepărtată de oameni. Limbajul academic, snobismul cultural și distanța instituțiilor au ridicat un zid între operă și omul din fața ei, zid pe care îmi doresc să îl îndepărtez.

Mediul artistic nu reprezintă o limită pentru mine. Pictură, poezie, film, textile sau muzică, toate pun aceeași întrebare: cum ajunge un om să înțeleagă un sens pe care nu îl recunoaște de la prima vedere, și care i se pare că nu îi aparține? În jurul acestei întrebări îmi construiesc toată practica. Și pornesc mereu de la percepție, nu de la teorie. Teoria vine după, ca instrument prin care numesc ce a fost deja perceput. Folosesc ideile ca pe un set de lupe, pentru că așa ele scot mai bine la iveală ce se vede deja în operă, în loc să impună ce trebuie văzut.

Cum visul e unul dintre subiectele mele de cercetare, tratez și simbolurile ca pe o formă reală de cunoaștere, nu ca pe un simplu decor. Le citesc după logica lor internă. În același fel îmi structurez și conceptele curatoriale, căutând mai întâi gramatica ascunsă a unei opere și abia apoi povestea ei de suprafață, pentru că un simbol poartă adesea o memorie pe care cultura din jurul lui a uitat-o. O parte din rolul meu e să aduc înapoi acea memorie.

Pentru asta, mă lupt cu două obiceiuri deodată. Cu obiceiul academic de a vorbi de sus către oameni și cu obiceiul comercial de a le vorbi condescendent. Amândouă strică același lucru, contactul direct dintre om și operă, și de aceea tot ce scriu și curatoriez are rolul de a proteja acest contact.

Fiecare decizie pe care o iau, de la un text de sală până la locul unui obiect într-o încăpere, trece printr-un singur test: apropie asta privitorul de operă, sau mai adaugă un strat între ei? De aceea îmi văd rolul de curator ca pe cel al unui mediator care muncește, paradoxal, să dispară. Un proiect reușește, pentru mine, când privitorul uită că am fost acolo și rămâne doar cu opera, cu clipa pe care a trăit-o alături de ea și cu povestea comună care s-a format între ei.

Toate drepturile rezervate.