Gregory Herpe s-a născut la Paris în 1969.

Ca fotojurnalist pentru agenția de presă Sopa Images din Hong Kong și Polaris Images din New York, el a dedicat o mare parte din timp fotografiei artistice în alb-negru și gri, pe care a expus-o în numeroase țări.

Ființa umană, urbanul, organizarea societății și greutatea cutumelor sunt subiectele sale preferate, iar în fotografiile lui apar mereu trei elemente: un mesaj, o perspectivă și o emoție. Pentru el, eliminarea culorilor este ca și cum ai șterge machiajul unui actor, al unei femei sau al unui clovn: rămâne doar esențialul, adevărul, emoția pură, uneori dură, dar reală.

A fotografiat Drag Queens în Europa, fetițe salvate din prostituție în Cambodgia, soldați IRA în Belfast, animale aflate în pericol de dispariție în Africa, peisaje minimaliste din Europa de Nord, comunități de romi din sudul Franței și zone de război.

Dar, ca artist portretist și fotograf de platou, i-a fotografiat și pe David Bowie, Gérard Depardieu, Iggy Pop, Deep Purple, Nina Hagen, Jacques Dutronc, Patti Smith, Orelsan și mulți alții. Colaborează în mod constant cu ONG-uri pentru a documenta și promova acțiunile acestora.

Everything he did so far also brought him the Medal for the 50th anniversary of the signing of the Elysee Treaty (Médaille du 50e anniversaire de la signature du Traité de l’Élysée), awarded in Paris, France, 2022, and also a nomination to the Scientific Council of CHEFAE (Centre des Hautes Etudes Franco-Allemandes pour l’Europe) in Paris, France, 2022.

Citește mai multe despre el aici.

Gregory se află acum în România într-o rezidență artistică în cadrul programului „Résidence de poche” al Institutului Francez din România. Pe durata șederii sale, el se concentrează pe continuarea unui proiect dedicat Drag Queens din Europa. În acest scop, vizitează diverse țări europene pentru a surprinde, prin obiectivul camerei, o perspectivă mai intimă asupra comunității drag.

Fotograful francez aduce în prim-plan momente pline de emoție, decupate din viețile de zi cu zi ale oamenilor care trec prin fața obiectivului său. Nu sunt cadre aranjate cu grijă pentru fotografie, ci instantanee brute, din culise — acesta este stilul care îl caracterizează pe Gregory Herpe.

În ceea ce privește proiectul în care este implicat în prezent (și totodată motivul vizitei sale în România), consider că acesta face parte dintr-o serie de pași foarte importanți către o comunitate mai vizibilă și mai recunoscută în România. Reprezentarea LGBTQ+ se află încă la început, astfel că inițiative precum aceasta vor începe să scoată în evidență nu doar existența lor, ci și limitările cu care se confruntă în privința libertăților, vizibilității sau chiar accesului la servicii medicale ori alte servicii garantate, de care oricine ar trebui să beneficieze liber, doar pentru că există. Conștientizarea trebuie să depășească punctul de pornire, iar acesta este un mod prin care se poate realiza acest lucru.

Pentru a afla mai multe despre ceea ce a descoperit până acum în România, i-am propus un scurt interviu pe care îl poți găsi transcris mai jos. La finalul articolului poți vedea și o selecție de fotografii realizate de Gregory pentru proiectele sale dedicate Drag Queens din Europa.

Interviu cu Gregory Herpe

AF: Gregory – înainte de a începe cu întrebări mai aprofundate, sunt curios să aflu ce înseamnă drag pentru tine. Cum percepi acest concept?

Gregory: O drag queen este o persoană, de obicei un bărbat, care își creează în mod intenționat o identitate feminină bazată pe arhetipuri ale feminității și pe roluri de gen. Lumea drag queens este asociată, în mod obișnuit, cu bărbații gay, însă drag queens pot aparține oricărei identități de gen sau orientări sexuale. Există și femei și persoane transgender care sunt drag queens, deși mai rar.

O drag queen se îmbracă astfel pentru a-și exprima identitatea, adesea ca parte a unei reprezentații live pe scenă, iar de multe ori sunt artiști multitalentați. Unii cântă, dansează, fac stand-up comedy sau practică lip-sync. Au adesea și un rol de reprezentare a comunității queer la evenimente precum marșurile Pride sau concursurile de frumusețe și, uneori, se implică în activism pentru a combate excluziunea și pentru a informa publicul despre progresele în tratamentul medical al HIV și despre practicile de sex sigur, întotdeauna într-un mod non-violent și pașnic.

Drag queens au un rol mult mai important în societatea de astăzi decât s-ar putea crede.

AF: Ce ne poți spune până acum despre scena drag din România? În ce fel este diferită de alte scene drag pe care le-ai întâlnit?

ChatGPT said: Gregory: În România, această mișcare este încă la început. Pe baza întâlnirilor mele de la începutul rezidenței artistice din București, în cadrul Institutului Francez din România, aș spune că aici aproape totul este de construit. Comunitatea Drag Queen nu este mare și suferă din cauza lipsei de locuri în care să poată urca pe scenă și să câștige bani. Banii sunt un subiect foarte îngrijorător aici. Lipsa mijloacelor financiare nu le permite reginelor să își cumpere ținute și peruci de calitate, așa cum se întâmplă, de obicei, în țările din Europa Occidentală. Totuși, ele sunt creative și se descurcă cu ceea ce găsesc. Am văzut Drag Queens cu machiaj excelent, look foarte bun și personaje bine construite. Pe scenă este mai dificil, dar tot din cauza lipsei de experiență, determinată de absența cluburilor și a scenelor! Un alt aspect pozitiv în București este că există stiluri foarte diferite de Drag Queens. Acesta este un semn bun pentru viitor!

AF: Drag-ul înseamnă multă performativitate, uneori alter ego-uri, și cred — cel puțin eu — că vorbește despre ceva mai profund decât lasă vizualul să se vadă, chiar dacă vizualul lovește primul, de fiecare dată. Prin obiectivul tău, sunt curios să aflu ce îți dorești să surprinzi atunci când fotografiezi persoane drag. Ce vezi tu din spatele camerei?

Gregory: Ceea ce mă interesează nu sunt performanțele de pe scenă. Am făcut câteva fotografii, dar pentru mine acestea sunt anecdotice. Toată lumea a fotografiat asta deja. Eu vreau să surprind altceva. Momente din viața de zi cu zi a Drag Queens, momente în care nu joacă un rol, ci sunt autentice. Vreau să le văd sufletul, rănile, forța care le-a adus până aici. Îmi place să le fotografiez acasă, în coconul lor, gătid sau făcând o activitate foarte obișnuită… dar în drag. Unul dintre fotografii mei preferați, Diane Arbus, fotografia oameni de care nimănui nu-i păsa în New York-ul anilor ’50, ’60 și până la moartea ei la începutul anilor ’70. Prostituate, transvestiți, oameni pe care societatea nu voia să-i vadă. Ea făcea asta cu multă umanitate, sinceritate și autenticitate, fără măști, fără filtre și fără încercarea de a-i face frumoși — pur și simplu arătând cum trăiau și cum erau, de fapt, mult mai apropiați de domnul și doamna „oricine” decât ne imaginam. Așa fotografiez și eu oamenii. Nu vreau să fac fotografii ca să distrez publicul! Nu vreau să le spun: „Uitați-vă la clovni! Își pun o perucă și o rochie, se machiază, ca să vă facă să râdeți!” Nu, este exact opusul. Sunt într-o căutare a adevărului, chiar și atunci când acesta este dur și crud.

AF: Există și o anumită dualitate pe care o pot intui din show-urile drag, o oscilație în jurul unei tensiuni între un exterior aparent superficial, extrem de flamboyant, și un interior care adesea poartă răni, traume și o anumită timiditate. Ce părere ai despre această dualitate?

Gregory: Desigur că există o mare dualitate în interiorul lor! Imaginează-ți cum poate arăta viața unei drag queen! Sunt adesea respinse de familiile lor după ce își asumă identitatea, hărțuite, uneori bătute pe stradă, batjocorite și niciodată luate în serios. Este o viață dificilă. Trebuie, de asemenea, să găsească un mod de a se apăra, de a respira. Superficialitatea și extravaganța aparentă sunt iluzii. Ele sunt strigăte, apeluri disperate: „Iubește-mă, pentru că merit și eu.” Cred profund că multe drag queens se dezvăluie mai mult atunci când sunt machiate și îmbrăcate atât de vizibil decât atunci când sunt în hainele lor de zi cu zi. În cele din urmă, acolo vor să le vezi adevărata personalitate. Da, prin exagerare, dar este și un mod de a fi, în sfârșit, auzite și văzute. Desigur, există și unele care sunt cu adevărat superficiale! Proști există peste tot, iar faptul de a fi Drag Queen nu garantează că ești o persoană excepțională. Am fost insultat acum câteva zile de una dintre ele, al cărei nume nu îl voi menționa, pentru că, oricum, nu are prea mult talent, dar are un ego imens. M-a insultat pentru că voia să îi dau bani. Eu nu am buget să plătesc persoanele pe care le fotografiez! Cu acest proiect, călătoresc în toată Europa pe cheltuiala mea în proporție de 95%! Bilete de avion, hoteluri, toate costurile, echipamente, etc. Această „drag”, care e departe de a fi o regină, nu a înțeles că munca mea are un rol informativ și educativ pentru un public care nu le cunoaște sau nu le apreciază. Eu sunt un aliat! Când voi termina acest proiect, voi organiza multe expoziții în întreaga lume și sper să scot și o carte. Este un demers pozitiv pentru întreaga comunitate Drag Queen, pentru mai multă toleranță, drepturi și înțelegere. Păcat pentru ea, nu va face parte din el.

AF: Drag queens și drag kings sunt departe de a avea libertate totală de expresie în multe locuri din lume, însă, în alte părți, drag-ul este deja destul de mainstream, dacă ne uităm doar la RuPaul, aflat deja la sezonul 13. Din perspectiva ta, care este evoluția acestui „subiect”? Avem șansa să vedem mai mult drag în viitor – sau, și mai bine – libertatea drag este ceva ce urmează încă să fie câștigat, odată ce fenomenul va fi mai bine înțeles de mase?

Gregory: Obiectivul principal al lucrării mele fotografice cu Drag Queens este să arăt diferențele de toleranță, drepturi și libertăți pe care le au în diferite țări de pe același continent, Europa, unde Uniunea Europeană este atât de importantă. RuPaul a făcut foarte mult bine pentru Drag Queens, aducându-le în prim-plan la televizor, în toată lumea, prin Netflix. Acest show TV poate părea trivial și comic, dar în spatele lui există un mesaj real, o strategie pozitivă de a „normaliza” persoanele care poate nu se conformează normelor majoritare. RuPaul este o persoană inteligentă și strălucită. Sper ca într-o zi să aveți și în România un astfel de show la TV. Am început această serie la Amsterdam, în Olanda, apoi în Helsinki, Finlanda, unde Drag Queens au o libertate foarte mare, pot ieși pe stradă fără pericol și își găsesc un loc în societate. Am văzut același lucru în Liverpool! La Paris, există multe cluburi unde pot performa, iar comunitatea este foarte solidară. În Vest este mult mai ușor, există numeroase emisiuni TV unde sunt invitate. Dar la Budapesta am început să văd cât de dificilă este viața lor în Est! Homofobia este puternică în Ungaria, iar eu am urmărit Drag Queens care ieșeau doar noaptea, cu un palton mare și cu glugă, urcând într-o mașină pentru a merge la unul dintre puținele cluburi unde pot urca pe scenă. Mulți sunt bătuți pe stradă! Fără motiv! La București, situația este oarecum asemănătoare. Chiar ieri făceam poze cu una dintre ele, la ea acasă. Apoi am ieșit pe stradă, într-un cartier aparent liniștit. Am fost atacați și insultați de un bărbat cu cască de motocicletă! A vrut să o lovească, iar apoi a arătat spre mine și a întrebat: „Ție ți se pare normal așa ceva?” A fost șocant și am fost foarte aproape de o bătaie. Se pare că faptul că sunt străin și i-am vorbit în engleză l-a calmat. Dar aici m-am lovit de foarte multă homofobie și de o lipsă uriașă de libertate pentru această comunitate. Suntem cu toții în Europa, deci e timpul ca atitudinile să se schimbe. Am aflat că în România homosexualii puteau ajunge la închisoare până în 2001. Pentru un francez ca mine, asta este de necrezut! Cred că lucrurile vor evolua în cele din urmă și aici, dar va fi nevoie de timp. Poate odată cu noile generații.