„Volodymyr Tsisaryk (n. 1978) este un sculptor ucrainean. A studiat Sculptura Monumentală și Decorativă ca discipline academice și a obținut o diplomă de master cu onoruri. În practica sa sculpturală, printre alte materiale, preferă bronzul, dar lucrează cu aceeași siguranță și cu aluminiu, lemn și piatră.”
Sculptorul ucrainean aduce în creațiile sale o dorință de a privi, o frumusețe interioară care atrage toate privirile dintr-o încăpere – sau chiar atunci când lucrările sunt întâlnite online. Acest magnetism metalic poate fi înțeles mai bine dacă privim câteva dintre creațiile sale, precum Sylph, Younger Brother, Big Brother, Power sau Salamander Dream. Analizând privirea (sau absența ei), putem observa că se produce un anumit tip de contact, ca și cum privirea statuilor ar pătrunde în propria noastră ființă sau în actul nostru de contemplație. Prin acest „regard”, sculpturile construiesc un perimetru clar, care ne face să ne oprim, prudenți, ca și cum ceva ar putea să ne pună în pericol.
Privirea și absența ei
Un tip de privire asemănătoare celei a lui David se regăsește în special în seria Big/Younger Brother, așa cum se poate observa în fotografii. Aceasta reflectă o trăsătură transmisă de-a lungul istoriei, care continuă să ne provoace curiozitatea: cum poate un obiect neînsuflețit să „ne privească” înapoi? Ne este intimitatea invadată de o privire invizibilă a lucrurilor care ne înconjoară? Este suficient ca ceva să aibă forma unui ochi pentru a poseda puterea privirii sau există, pretutindeni, un rezervor infinit de ochi?
Tsisaryk își marchează figurile din bronz printr-o privire intensă, care te bântuie și te urmărește mult timp după ce ai părăsit întâlnirea cu lucrările sale.
Există însă și un alt tip de privire autoreflexivă, cea care funcționează in absentia. În Power sau Salamander Dream, ochii sunt blocați total sau parțial, această obturare nefiind restrictivă pentru forța pe care o manifestă lucrările. Privirea poate fi eclipsată, dar se produce un meta-efect care ne atrage propria atenție tocmai asupra acestei lipse a vederii în ambele sculpturi.
Volodymyr Tsisaryk creează acest efect prin și în materialele pe care le utilizează, combinând precizia formei și a conturului cu forța straniului și a neterminatului. Această mixtură dă naștere unei game ample de reacții interioare, de la uimire la curiozitate, de la o aură inspiratoare la un sentiment subtil de anxietate.
Trăgând o concluzie privind creațiile lui Tsisaryk, putem afirma cu ușurință că arta sa nu poate trece neobservată. Modul în care modelează figurile cu grijă și mare precizie, astfel încât acestea să cuprindă atât grația, cât și greutatea, ne oferă un sentiment de plenitudine.
Mai mult decât atât, Volodymyr Tsisaryk reușește să aducă în prim-plan o privire care funcționează ca un centru de greutate al lucrărilor sale – un nucleu din care piesele pornesc și se întorc asupra privitorilor, lovindu-i cu o intensitate vizuală puternică. Acest efect traversează întreaga sa operă și conturează o perspectivă unică, pe care artistul o stăpânește cu rigoare.
Despre ce este, în esență, Tsisaryk? Despre găsirea unei modalități de a privi un obiect și de a privi dinspre el în mai multe feluri, priviri care lasă urme ce pot fi aproape simțite, ca și cum ar fi prezente fizic.
Poate că este propria noastră conștiință cea care se uită înapoi la noi, obiectivând vasul în care locuiește zi de zi.
Lasă un răspuns