Chiar și astăzi, la aproape 150 de ani de la moartea sa, Gheorghe Magheru continuă să inspire și să fie un etalon al respectului față de sine, față de cei din jur, și, poate cel mai important, față de România.
Într-un demers artistic de portretizare postumă, pe care îl putem găsi în Magheru HUB, situat în inima orașului, în imediata apropiere a Bulevardului Magheru și a Pieței Romane, Diana Zamfir (Marinescu) creează o reprezentare a lui Gheorghe Magheru care îmbină aspecte simbolice specifice cu propria viziune artistică. Rezultatul este o aducere în prezent a imaginii omului care a mers alături de oamenii săi, înainte de orice, și care a susținut până la final cauzele unei Românii libere, cauză pentru care a luptat inclusiv din exil, mai ales prin apartenența sa la societatea Frăția.
Artista realizează acest portret în 2025, titlul fiind cheia de boltă a intenției artistice care a stat la baza sa, „un om între oameni”. Compoziția poate fi împărțită în două părți: în partea stângă se află o casă albă cu un acoperiș întunecat și un balcon de lemn susținut de cele trei coloane ale ordinului clasic, doric, ionic și corintic. Se poate observa și o iederă care însoțește scările și care se înfășoară pe partea de sus a balustradei. Aspectul general al casei este unul specific al zonei Gorjului, și poziționează vizual aspectele care țin de regiunea istorică unde Gheorghe Magheru s-a născut, și unde a luptat alături de Tudor Vladimirescu.
Partea dreaptă a tabloului este dominată de figura impunătoarea a celui care a fost haiduc, pandur, conducător al revoluției pașoptiste, membru în guvernul aceleiași revoluții și general de armată. În tablou poartă un costum negru cu o cămașă albă și un papion subțire. Postura sa este relaxată, cu o mână în buzunar. Cealaltă mână ține într-o poziție laterală o sabie ușor arcuită. Un ceas de buzunar se face cunoscut prin lănțișoarele vizibile în zona abdominală a vestei, iar mustața sa este puternic marcată, atrăgând atenția asupra chipului său încadrat de părul dat pe spate, și de privirea pătrunzătoare care susține, în același timp, privirile noastre.
Diana Zamfir (Marinescu) paints with fairly even, flat light. Shadows stay soft. The meadow behind him reads as texture more than depth. The trees behind the house keep simple outlines. This flat overall look gives the piece the air of an old family photograph, an almost private memory rather than an academic, realist scene. The style supports the man himself. Magheru was known for staying close to the people he fought beside, and grandeur had no place in his life or in this painting.
Din punct de vedere al paletei cromatice, aceasta poartă o încărcătură emoțională destul de mare obținută prin contrast. Predomină tonurile întunecate și negrul siluetei, privirea alunecând pe tăișul sabiei, element care rupe verticala corpului. Mai putem remarca albul cămășii, al casei și chiar al cerului, accente ale paletei neutre care mai include și verdele vegetației.
Un element foarte interesant este rama, care extinde aspectele reprezentate în tablou. Din lemn închis la culoare, rama este formată din două coloane ionice subțiri și o arhitravă clasică ce împrumută din limbajul arhitecturii clasice pentru a recrea aspectul de „portret de stat”. Este vizibilă tensiunea dintre tablou și ambientul contemporan, tocmai acest lucru făcând evident felul în care istoria rămâne prezentă, prin urmările sale, dar fără să își piardă din autenticitate.
În final, casa din tablou reușește să rămână mai prezentă decât sabia, sau costumul. Casa gorjenească este cea care l-a format pe Gheorghe Magheru, și tot pentru „casă”, pentru țară, a luptat întreaga sa viață.
Astăzi, unul dintre cele mai mari bulevarde din România încă îi poartă numele, cândva același bulevard fiind printre cele mai scumpe artere comerciale din lume. Bulevardul Gheorghe Magheru unește, în București, Piața Universității de Piața Romană, un alt drum marcat de numele unui om care a ales să rămână un om între oameni.
Lasă un răspuns