Gorjul. Constantin înainte de Brâncuși

Gorjul. Constantin înainte de Brâncuși este o instalație imersivă despre patrimoniul viu al Gorjului, prezentată la Madrid la 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși. A adus într-o singură sală scoarțe oltenești, stâlpi din lemn ai caselor tradiționale și o ie cusută manual de peste 20 de metri pătrați, pe fondul unor melodii vechi din zonă, reinterpretate.

Despre Constantin înainte de Brâncuși

Expoziția a fost deschisă între 14 și 17 octombrie 2026 la Centrul Cultural Nicolás Salmerón din Chamartín, Madrid. A fost organizată de Asociația Docuart, cu Fundația WIN for ART drept coorganizator, sub patronajul Ambasadei României în Regatul Spaniei. Proiectul a marcat și 145 de ani de relații diplomatice între România și Spania.

Înainte să devină Brâncuși, Constantin a fost un copil din Hobița, într-o lume a lemnului cioplit, a pânzei țesute și a cămășilor cusute. Instalația arată o parte din această lume. Obiectele nu sunt expuse ca piese de muzeu izolate. Stau împreună într-un spațiu contemporan, astfel încât vizitatorii le întâlnesc înainte să citească vreo etichetă.

Pe 17 octombrie, proiectul a ieșit din sala de expoziție. Un mural de 80 de metri pătrați a fost dezvelit pe un perete exterior al Centro Integrado de La Poveda din Arganda del Rey. Transpune o pictură a artistei Roxana Irimia, pornită de la ia gorjenească din instalație, și a fost realizat împreună cu Asociația Hispano-Română Nuestras Costumbres. Muralul a fost gândit ca lucrare permanentă.

Vezi și O ie cât un sat, instalația cu ie de Sânziene de la Târgu Jiu, și Lemnul, Pânza și Vorba, expoziția despre patrimoniul imaterial al Gorjului.

Text curatorial

Proiectul prezintă în Spania o parte din universul material și simbolic în care s-a format Constantin Brâncuși. Are loc la 150 de ani de la nașterea artistului și la 145 de ani de relații diplomatice între România și Spania. Expoziția reunește obiecte, imagini și sunete din Gorj, regiunea în care Brâncuși s-a născut și a copilărit.

Obiectele nu sunt prezentate ca exponate etnografice izolate, ci sunt reunite într-o construcție vizuală și senzorială contemporană. Lemnul, pânza, firul și semnul cusut compun o capsulă a unei lumi în care un copil putea intui deja „formă” și sculptură în lucrurile care îl înconjurau, înainte de a cunoaște sensul acestor cuvinte.

Cămașa transmitea informații despre cea care o purta. În Oltenia, roșul era culoarea fetelor și a nevestelor tinere, iar roșul vişiniu și albastrul erau preferate de femeile mature. Pe ia expusă, altița este cusută auriu, iar râurile în albastru. De asemenea, pe iile expuse figurează și motivul coloanei, ca semn al continuității unui motiv arhaic în contemporaneitate prin opera lui Brâncuși, și prin promovarea lui ca simbol țesut.

În casa țărănească acoperea peretele, patul sau lada și făcea parte din zestrea fetei. Scoarța oltenească se distinge prin chenar, elementul care ordonează compoziția. Piesele dezvoltate au un câmp central mărginit de două sau trei chenare. În câmp apar motive vegetale, păsări, animale și figuri umane, dispuse liber. Chenarele poartă motive geometrice, precum romburi, zigzaguri și stele. Pomul vieții, unul dintre motivele frecvente, este interpretat de etnografi ca imagine a vieții care se reînnoiește.

Țesutul are în Gorj și o istorie instituțională. Liga Națională a Femeilor Gorjene, condusă de Arethia Tătărescu, a deschis în jurul anului 1926 un atelier de țesătorie la Târgu Jiu. Covoarele lucrate aici au fost prezentate la expoziții din Paris, Bruxelles și New York.

Aceeași Ligă a comandat Ansamblul monumental de la Târgu Jiu. În 1934, sculptorița Milița Petrașcu i-a recomandat Arethiei Tătărescu să îl invite pe Constantin Brâncuși pentru un monument dedicat eroilor gorjeni căzuți în Primul Război Mondial. Artistul a acceptat în februarie 1935 și a refuzat onorariul. Liga a finanțat lucrările și a donat ansamblul orașului.

Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana fără sfârșit au fost inaugurate la 27 octombrie 1938. Din 2024, ansamblul este înscris în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Tehnicile tradiționale de realizare a scoarței în România și Republica Moldova sunt înscrise din 2016 în Lista reprezentativă UNESCO a patrimoniului cultural imaterial.

Scoarța expusă este contemporană și arată că meşteșugul se practică și astăzi.

Furca de tors este unealta care susține caierul de lână, de cânepă sau de in în timpul torsului. Femeia o fixa la brâu sau o ținea sub braț, trăgea firul cu o mână și îl răsucea cu fusul. Torsul era prima etapă a muncii textile din gospodărie. Din firul tors se țeseau pânza pentru cămăși, ștergarele și scoarțele.

Furca este făcută din lemn și are două părți, coada și partea de sus, pe care se leagă caierul. Partea de sus concentrează decorul, lucrat prin crestare și traforare.

Repertoriul aparține artei lemnului din satul românesc și cuprinde rozeta, rombul, zigzagul și dintele de lup.

Aceleași motive apar pe stâlpii de pridvor, pe porți și pe lăzile de zestre din Gorj.

Obiectul avea și un rol social. Femeile torceau în şezatori, iar etnografii consemnează obiceiul prin care tinerii dăruiau fetelor furci crestate sau pictate. O furcă lucrată cu grijă arăta priceperea celui care a cioplit-o și statutul celei care o purta.

Furca de tors simplă

Cea mai simplă dintre furcile de tors prezentate este caracterizată de o ornamentație austeră, și de diferența dintre structura longitudinală și elementul lateral perforat. Cele patru perforații circulare, organizate simetric, introduc un ritm vizual elementar, principalul mijloc de expresie artistică în acest caz fiind repetiția.

Cercul, asociat frecvent în arta tradițională cu continuitatea și ciclicitatea, poate fi interpretat aici în raport cu însuși actul torsului, deoarece prin mișcarea sa repetitivă, fibra de lână este transformată într-un fir continuu.

Absența ornamentelor elaborate sugerează o estetică simplă, redusă la esență, în care expresivitatea nu rezultă din abundența decorativă, ci mai degrabă din raportul dintre plin și gol.

Furca de tors cu semne de protecție

Această furcă prezintă o ornamentație complexă, unde putem observa o cruce perforată, o succesiune de deschideri verticale și o rozetă radială, completate de incizii geometrice de-a lungul tijei.

Crucea reprezintă unul dintre cele mai cunoscute motive ale artei populare românești, ea fiind un simbol al spiritualității creștine, dar și al ideii generale de protecție. Prin alăturarea rozetei, motiv interpretat adesea ca simbol solar, ni se permite o lectură în care universul religios și simbolismul naturii coexistă în ornamentația unui obiect cotidian.

Prin dispunerea semnelor în registre succesive, furca depășește condiția de instrument al muncii domestice și devine un suport potențial al dorinței de protecție și armonie.

Furca de tors traforată

Această furcă impresionează prin amploarea traforajului și prin compoziția complexă a ornamentației.

Pot fi observate decupaje ritmate, dispuse de o parte și de alta a axei centrale, care formează o rețea ce amintește și de ramificații vegetale, dar și de structura unei țesături. Această asemănare permite o interpretare în care instrumentul destinat producerii firului ajunge să reproducă, în propria sa materialitate, logica împletirii și a interconectării.

Particularitatea artistică a acestei furci este transformarea absenței materiei într-un element expresiv. Lumina care traversează perforațiile devine parte a obiectului, iar lemnul capătă aspectul unei dantelării sculptate.

Furca de tors cu rozete

Furca de tors cu rozete are o compoziție simetrică, dispusă în jurul unor motive circulare și cruciforme, dispuse în registre decorative pe cele două aripi laterale.

Rozetele cu brațe radiale pot fi asociate simbolurilor solare, în vreme ce formele cruciforme și diagonalele intersectate introduc ideea ordonării în jurul unui centru. Simbolic, această structură poate fi citită ca o imagine a timpului circular, temă care își găsește un corespondent direct în mișcarea rotativă a fusului.

În acest fel, furca este o reprezentare în miniatură a lumii organizate prin repetiție și echilibru, iar torsul, prin metaforă, face parte din ritmurile ample ale naturii.

Furca de tors cu inscripție

Cea mai bogat ornamentată furcă de tors integrează motive vegetale stilizate, rozete înscrise în cercuri zimțate, registre geometrice și o inscripție pe axul central.

Cele două „aripi” sunt decorate cu reprezentări florale aproape simetrice, florile asociate motivelor solare permițând o interpretare în direcția fertilității și a vitalității, teme recurente în simbolismul vegetal tradițional.

Elementul care individualizează această piesă este inscripția. Prezența numelui introduce o dimensiune personală în structura ornamentală. În contextul tradiției de a oferi furci de tors drept daruri, ea invită la o lectură a obiectului ca purtător al unei identități, mesaj sau relații afective.

Această furcă poate fi înțeleasă ca un obiect al memoriei, în care gestul sculptării și al torsului reunesc două forme distincte de creație.

Constantin Brâncuși s-a născut în 1876 la Hobița, într-un sat în care lemnul cioplit făcea parte din viața de zi cu zi.

Din 1907 a adoptat cioplirea directă, fără model intermediar. Coloana fără sfârșit repetă pe verticală un modul romboidal, înrudit ca formă cu stâlpii crestați ai caselor oltenești.

Nota bene: Expoziția nu susține o filiație directă între furci și sculptura lui Brâncuși. Îți prezintă obiecte din mediul în care artistul a crescut și îți permite să observi asemănările de formă și de tehnică.

Presă și linkuri

• Agerpres, Brâncuși Year: the living heritage of Gorj curated in an immersive exhibition and an 80 square meter mural
• Modernism.ro, Madrid, patrimoniul viu al Gorjului curatoriat într-o expoziție imersivă și un mural de 80 de metri pătrați
• Modernism.ro, Un mural de 80 de metri pătrați dedicat patrimoniului gorjenesc, inaugurat la Arganda del Rey
• Docuart, Un mural de 80 de metri pătrați dedicat patrimoniului gorjenesc, inaugurat la Arganda del Rey
• Periódico El Rumano, Patrimoniul viu al Gorjului curatoriat într-o expoziție imersivă la Madrid
• Curatorial.ro, Mural de 80mp inspirat de patrimoniul gorjean, în Spania
• Radio România Oltenia-Craiova, Mural de 80 de metri pătrați dedicat patrimoniului gorjenesc, inaugurat la Madrid
• Radio Târgu Jiu, Patrimoniul tradițional al Gorjului, prezentat într-o expoziție la Madrid
• Gorjeanul, Patrimoniul viu al Gorjului curatoriat într-o expoziție imersivă la Madrid
• Gorjeanul, Mural de 80 de metri pătrați dedicat patrimoniului gorjenesc, inaugurat la Madrid
• Actual în Gorj, Ia gorjenească, transformată într-un mural monumental în Spania

Organizator: Asociația Docuart
Coorganizator: Fundația WIN for ART
Patronaj: Ambasada României în Regatul Spaniei
Parteneri: Asociația Hispano-Română Nuestras Costumbres
Mural: după o pictură de Roxana Irimia